O scurtă descriere a Județului Neamț....
Este situat în partea estică
a României (în regiunea Moldova) și ocupă o suprafaţă totală de 5.896 km2,
ceea ce reprezintă 2,5% din teritoriul
României conform Direcției Regionale de Statistică Neamț. Limitele geografice
ale judeţului Neamţ sunt date de: judeţul Suceava – la Nord; judeţele Vaslui şi
Iaşi – la Est; judeţul Bacău – la Sud; judeţul Harghita – la Vest.
 |
| Masivul Ceahlău |
 |
| Masivul Ceahlău și Lacul Izvorul Muntelui, Sursa: alpinet.org |
Principalele unităţi de
relief sunt dispuse în trepte cu altitudini ce descresc de la vest spre est –
1907 m în vârful Ocolaşul Mare din muntele Ceahlău şi 180 m în lunca Siretului.
Munții constituie principala unitate de relief deoarece aceștia ocupă 51% din
suprafața județului. Principalele râuri ca lungime sunt Bistrița (118,0 km
lungime), Moldova (70 km), Cracău (58 km), Ozana (54 km), Siret (42,1 km).
Lacurile sunt artificiale fiind amenajate în scopuri complexe (hidroenergetice,
atenuarea viiturilor, irigații, piscicultură, rezerve de apă, agrement), cel
mai important lac din județ fiind Izvorul Muntelui (situat lângă orașul Bicaz)
acesta având un volum de cca. 1230 milioane mc brut și o suprafață de 3120, se
individualizează puternic alături de masivul Ceahlău în peisajul județului
Neamț.
Pe Valea Bistriței s-au găsit numeroase situri
arheologice care au scos la iveală dovezi ale existenței așezărilor umane încă
din perioada paleoliticul superior. Apoi prin evoluția acestor așezări (inventarea
uneltelor şi armelor dar şi prin organizarea administrativă), s-a putut contura
cea mai strălucită civilizaţie preistorică a Europei, adică cea a Complexului
Precucuteni-Cucuteni-Tripolie.
Se pot observa după aceea artefactele din epoca bronzului și
a fierului, care atestă faptul că societatea tracică și ulterior cea dacică
exista în zona orașului Piatra Neamț. Prin apariţia popoarelor migratoare, dar
mai ales prin influenţa lor, s-a modificat structura şi implicit tiparul de
evoluţie al populaţiei deja existente în secolul IV e.n. pe teritoriul actual
al judeţului Neamţ, făcându-şi apariţia cultura Costişa-Botoşana.
 |
| Sursa foto: Port popular din zona Neamț, Elena Florescu |
Primele
centre urbane s-au format din a doua jumătate a secolului XIV, în urma
evoluției așezărilor rurale, astfel întâlnim centre ca Roman, Neamț și Piatra
lui Crăciun. Cel dintâi oraș devine un punct strategic important în sistemul
defensiv al Moldovei, ulterior aici fiind întemeiată și o episcopie în 1408.
Piatra Neamț căpătând importanță odată cu ridicarearea în centru a Curții
Domnești.
 | |
| Curtea Domnească Piatra Neamț, Sursa: http://www.viziteazapiatraneamt.ro
Populația și așezările...
În prezent județul Neamț cuprinde 78 de comune cu 344 sate, trei orașe,
două vechi Piatra Neamț și Tîrgu Neamț și un oraș nou Roznov (din 2003),
conform Anuarului
statistic al Romaniei, INS, 2011.
Această zonă cuprinde cea mai mare
suprafață a județului fiind aria cu un maxim de densitate a așezărilor și a
populației din acest județ.
Prezentarea detaliată a
evoluției istorice și sociale a zonei Neamț relevă existența și continuitatea de locuire pe aceste
meleaguri, dezvoltate pe un puternic și străvechi filon autohton, păstrat prin
asimilarea grupelor de populație cu care a venit în contact în cuprinsul zonei.
Elementul autohton românesc a continuat datorită persistenței în această zonă a
unor temeinice organizări sociale, bazate pe menținerea tradiționalelor uniuni
de obști sătești, în condițiile geografice favorabile dezvoltării vieții
economice, sociale și culturale, cu lesnicioase posibilități de refugiu în
munți și păduri, dar în mod special se datorește dârzeniei și vitejiei
pământenilor de a-și apăra ocina și datina străbună, renăscând adeseori din
propria cenușă, mai căliți și mai puternici.
Despre aspectele generale
ale așezărilor umane....................
Satele sunt compuse din:
· vatră (locul de concentrare a locuințelor);
·
moșie (locul activităților economice);
·
populația (locuitorii așezării);
·
forma și structura localității (perimetrul vetrei și modul de
grupare a gospodăriilor);
·
funcțiile economice (tipurile de activități predominate și
complementare).
Aceste elemente conferă
un anumit mod de viață, iar în peisaj înscriindu-se prin caracteristici proprii
(peisaj rural).
Vatra satului
Aici se pot observa construcțiile permanente, care au funcții
multiple de la cele de odihnă și adăpost pentru oameni, animale și diversele
produse, până la cele de practicare a unor ocupații și meșteșuguri, de
desfășurare a evenimentelor din familie și din societate. Forma, dimensiunea și
structura vetrei satului diferă de la peisaj la peisaj, în raport cu numărul de
locuitori, cu dezvoltarea economico-socială și cu condițiile geografice. În
decursul timpului, datorită creșterii populației s-a produs o extindere
continuă a măririi vetrelor, acestea ajungând să se unească și să se formeze
vetrele mari ale satelor din prezent.
În istoria satelor nemțene este cunoscut modul de constituire
a vetrelor actuale prin unirea mai multor cătune, care în timp au devenit părți
integrante a satului. Asigură necesitățile economice ale grupului uman,
aflându-se în completarea vetrei satului și într-o strânsă și diversificată
corelație cu aceasta.
Condițiile naturale variate ale zonei Neamț au influențat
structura diferențiată a moșiilor satelor, condiționând răspândirea
categoriilor de terenuri, folosite în special pentru agricultură și
pomicultură, creșterea animalelor, silvicultură și industria forestieră etc.
Cea mai importantă categorie este ternul arabil, numit în
trecut țarină, deoarece acesta a prezentat principala grijă a oamenilor,
materializată prin extinderea ogoarelor, ceea ce a dus la schimbarea treptată a
peisajului.
Pentru mărirea terenurilor arabile, țăranii nemțeni au
întrebuințat diverse mijloace tradiționale bine cunoscute " deschideau
curături pentru arătură, tot prin tăiere, sau mai simplu încă, dădeau foc
pădurilor, creând arsuri- procedeu folosit până aproape în epoca noastră".
(V. Andrei, 1934-1935)
Mijloacele moderne de defrișare, desțelenire și desecare au dus la mărirea
terenurilor de cultură.
Formele de relief determină
variația dimensiunile terenurilor arabile, care alături de altitudine
condiționează ponderea dezvoltării agriculturii în cuprinsul satelor.
Fânețele au de asemenea o importanță deosebită, deoarece acestea
reprezintă principala sursă de furnizare a
hranei pentru creșterea animale.
În zona Neamț fânețele sunt cunoscute sub denumirea de
grădină de fânaț sau chiar țarină, având o largă răspândire în comunele de la
poalele culmilor.
Împrejmuirile din răzlogi sau nuele a Fânețelor dau aspectul
de parcelare a terenurilor, care împreună cu căpițele de fân dau un aspect
pitoresc specific moșiilor din aceste sate, creând în același timp un peisaj
aparte.
Pășunile au un rol deosebit de important alături de fânețe în
asigurarea hranei animalelor. Acestea găsindu-se pe suprafețe mari, atât în
comunele de pe văile munților cât și dealurilor.
Pădurile ocupă încă mare parte a moșiilor din zona Neamț, acestea
conducâd încă din vechime la dezvoltarea și menținerea unor ocupații și
meșteșuguri specifice, care sunt legate fie de exploatarea, de transportul sau
de prelucrarea lemnului.
Factorul geografic alături de ponderea ocupațiilor diferite
și de influența transformatoare specifică omului a deterninat structura
heterogenă a moșiilor satelor din zona Neamț.
Un fel de tipologie statelor...
Caracterele specifice satelor au fost determinate datorită
particularităților dintre relația natură-societate. Satul reprezintă rezultatul
sintezei unor factori complecși, cum
sunt cei istorici, geografici, economici, sociali și culturali.
În evoluția așezărilor omenești influența elementelor cadrului
natural a întregistrat o continuă scădere, crescând însă rolul sistemului
ocupațional și cel al dezvoltării sociale, astfel putându-se observa o diferență
între tipologia actuală a satelor și vechea clasificare a acestora.
Trăsăturile generale și particulare ale satelor din ultimul
secol au suferit schimbări atât de radicale încât putem vorbi de o tipologie
veche, cu rădăcini foarte adânci în istorie și o tipologie nouă, ancorată în
realitatea vieții contemporane.
Criterii de clasificare a satelor sunt diverse.......
Factorii geografici au stat la baza clasificării satelor,
în condițiile economiei tradiționale, care impuneau poziția, forma, organizarea
rețelei de ulițe și ocupațiile locuitorilor. Compartimentarea reliefului din
această zonă în trei trepte: munte, depresiune, deal, a imprimat caractere
diferențiate microzonale și locale, condiționând și astăzi morfologia și
economia satelor.
Se poate remarca lipsa din peisaj a satelor tipice de munte,
din cauza puternicei fragmentări a reliefului și altitudinii joase a culmilor montane.
După criteriul geografic în zona Neamț se disting două tipuri
de sate: de vale și de
deal.
Factorii istorici au avut o influență foarte mare în
evoluția satelor, putem distinge tot două tipuri de sate: satele vechi (reprezintă
majoritatea satelor din zona Neamț, fiind atestate documentar de milenii) și satele
mai noi (au fost întemeiate spre sfârșitul secolului al XIX-lea, prin
mijloace administrative).
După criteriul social, (bazat pe statutul proprietății),
vechile sate din zona Neamț au fost clasificate în: sate libere și sate
dependente.
Factorul economic este foarte important în evoluția
așezărilor deoarece influențează mărimea și structura lor. Tipologia economică s-a
schimbat de nenumărate ori în timp, aceasta fiind dictată de stadiul de dezvoltare
a forțelor de producție, de condițiile sociale și de condițiile geografice.
Astfel întâlnim două mari categorii de sate în zona Neamț: satul
cu profil economic mixt (putem distinge la acest tip de sate două
variante de sat, și anume satul cu
caracter agricol și satul
pastoral-silvo-agricol) și satul agro-industrial.
După criteriul etnografic întâlnim mai multe tipuri de clasificări
complexe a satelor. Tipologia etnografică se bazează pe: densitatea
gospodăriilor, distribuirea terenurilor de folosință între vatră și moșie,
condiționată de specificul ocupațional și geografic, nivelul de organizare a
ulițelor.
Tipologia etnografică a satelor din zona Neamț se caracterizează prin:
-lipsa totală a satului risipit (specific zonelor montane cu profil
pastoral);
- răspândirea mare a tipului de sate răsfirat (caracteristic regiunilor
pericarpatice românești cu economie complexă);
- înmulțirea în ultimul timp a satelor de tip adunat (în unitățile
depresionare, agricole).
Așadar avem în zona Neamț două tipuri de sate predominante: sat
răsfirat (care se împarte în sat răsfirat alungit cu gospodăriile
dispuse în lungul văilor sau al drumurilor, cu diferențieri microzonale și sat
răsfirat-tentacular care este specific dealurilor subcarpatice, care au
un plan relativ circular, cu ulițe radiare pe văi, în lungul cărora se înșiruie
gospodăriile care includ și o parte din terenul arabil) și sat adunat (care după
particularitățile reliefului se împart în două tipuri de sate, și anume:
satul adunat cu structură neregulată, găsit în zonele de la ieșirea
văilor din munți, cu tendință spre forme liniare sau tentaculare, având un
specific ocupațional mixt, gospodăriile acestuia înclud grădinile și livezile
și satul
adunat cu structură compactă care este de mari dimensiuni, situat în
regiunile depresionare, la confluența apelor sau intersecția drumurilor unde
agricultura este ocupația de bază a locuitorilor).
Aceste tipuri de sate enumerate mai sus se evidențiază
puternic în peisajul județului, ele putând fi analizate și comparate prin
diverse metode geografice, statistice etc.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu